La marginea hărții, într-un sat liniștit din nordul țării, se petrece un miracol în fiecare zi. Nu e anunțat la televizor, nu e promovat în campanii guvernamentale și nu se laudă cu premii. Dar pentru cei care l-au trăit pe pielea lor, e diferența dintre viață și moarte. Între abandon și speranță. Între stradă și acasă.
Se numește Casa Nicolae. Și nu este doar un adăpost. Este cel mai mare proiect din România dedicat oamenilor fără adăpost și vârstnicilor abandonați, un colț de umanitate în Rădeni, comuna Frumușica, județul Botoșani.
Oamenii pe care nu-i vede nimeni
Într-o țară cu mii de instituții și bugete generoase pentru „protecția socială”, mii de oameni rătăcesc încă pe străzi. Fără nume. Fără acte. Fără o pătură. Dorm prin gări, prin boscheți, în scări de bloc sau în spitale care îi externează pe tăcute, pentru că „nu are cine să-i ia”. Trăiesc din mila altora sau din tăcere.
Dar la Rădeni, lucrurile stau altfel. Aici, dintr-un vis devenit realitate, a crescut un proiect cum rar vezi în România. Peste 160 de oameni trăiesc astăzi la Casa Nicolae, în căsuțe simple, dar curate, încălzite, cu acces la hrană, tratament medical, igienă, și – cel mai important – la iubire. Da, iubire. Pentru că nimeni nu e primit cu suspiciune. Toți sunt întâmpinați cu un zâmbet și o întrebare simplă: „Ai nevoie de ajutor?”
Un proiect fără bani de la stat, dar cu sprijinul oamenilor
Casa Nicolae nu este o instituție publică. Nu aparține de primărie, nu are contracte cu statul, nu beneficiază de fonduri europene. Este un proiect pornit din inimă, din credință și din nevoia de a face bine, pus pe picioare de oameni simpli, dar extraordinari.
Și poate tocmai de aceea funcționează. Nu există birocrație, ci mobilizare. Nu există organigramă, ci empatie. Nu există salarii uriașe, ci voluntariat. Aici, fiecare ban donat merge acolo unde doare cel mai tare: la încălzire, la mâncare, la medicamente, la papuci pentru un bătrân desculț sau la o sobă pentru o mamă care plânge în tăcere.
Se construiesc căsuțe. Se repară suflete. Se salvează vieți.
Poveștile care nu încap în știri
Fiecare om care ajunge la Casa Nicolae aduce cu el o poveste greu de dus. Unii au fost dați afară din case de copii care i-au uitat. Alții au ieșit din spitale cu perfuzia încă în mână, pentru că patul lor era „prea scump”. Unii nu mai știu cum îi cheamă, alții nu mai știu de când n-au mâncat ultima oară ceva cald.
Dar aici, toți devin oameni. Li se oferă haine curate. Sunt duși la doctor. Sunt ajutați să-și refacă actele. Se roagă împreună, mănâncă împreună, trăiesc din nou în ritmul unei familii care îi acceptă fără condiții.
Fiecare zi, o luptă cu imposibilul
Casa Nicolae nu doarme niciodată. În fiecare dimineață, echipa de voluntari primește telefoane: „A mai apărut un caz…”, „O bătrână a fost găsită înfometată într-un garaj…”, „Un om a murit în frig, lângă oraș…”
Și, de fiecare dată, se face tot posibilul să mai fie ajutat încă unul. Să mai fie ridicată o căsuță. Să se mai împartă o masă caldă. Să se mai ofere o pătură, o speranță.
Dar resursele nu sunt nelimitate. Hrana se termină repede. Lemnele pentru se duc într-o săptămână. Medicamentele sunt scumpe. Iar lista celor care așteaptă este tot mai lungă.
Aici nu se salvează cifre. Se salvează oameni
Statul vorbește despre „persoane vulnerabile” în rapoarte. Casa Nicolae le privește în ochi. Le ascultă poveștile. Le mângâie mâinile. Le șterge lacrimile.
De aceea, acest proiect nu poate rămâne singur. Este o lecție pentru noi toți. Că România nu este pierdută. Că umanitatea nu a murit. Că, undeva într-un colț de țară, există oameni care aleg să dăruiască, fără să ceară nimic în schimb.
Casa Nicolae trăiește prin cei care aleg să nu întoarcă privirea
Fiecare pungă de făină donată. Fiecare pereche de încălțări. Fiecare 10 lei oferiți din suflet. Toate înseamnă un pas spre salvarea unui om real, cu o inimă care a fost zdrobită de viață și care poate învăța din nou să bată cu încredere.
Casa Nicolae este dovada că nu trebuie să fii ministru sau milionar ca să schimbi lumea. Trebuie doar să îți pese.
Cum poți ajuta și tu
Dacă ai ajuns cu inima până aici, poți merge mai departe cu fapta. Casa Nicolae are nevoie de:
-
Alimente neperisabile
-
Produse de igienă
-
Lemne de foc
-
Medicamente
-
Materiale de construcții
-
Haine groase, încălțăminte
-
Donații financiare pentru întreținerea celor peste 160 de suflete salvate
Un apel către sufletul tău
Într-o lume în care știrile trec repede și problemele par imposibile, Casa Nicolae rămâne un punct fix. Un loc unde speranța nu este un cuvânt gol, ci o realitate construită din bunătate, cărămidă cu cărămidă.
Alege să nu fii indiferent. Alege să ajuți. Alege să fii parte din cea mai frumoasă poveste scrisă azi, în România.
Casa Nicolae are nevoie de tine. Dar, mai ales, oamenii invizibili ai acestei țări au nevoie să nu-i mai uităm.
Link donatii: https://www.asociatia-happy.ro/campanii
La marginea hărții, într-un sat liniștit din nordul țării, se petrece un miracol în fiecare zi. Nu e anunțat la televizor, nu e promovat în campanii guvernamentale și nu se laudă cu premii. Dar pentru cei care l-au trăit pe pielea lor, e diferența dintre viață și moarte. Între abandon și speranță. Între stradă și acasă.
Se numește Casa Nicolae. Și nu este doar un adăpost. Este cel mai mare proiect din România dedicat oamenilor fără adăpost și vârstnicilor abandonați, un colț de umanitate în Rădeni, comuna Frumușica, județul Botoșani.
Oamenii pe care nu-i vede nimeni
Într-o țară cu mii de instituții și bugete generoase pentru „protecția socială”, mii de oameni rătăcesc încă pe străzi. Fără nume. Fără acte. Fără o pătură. Dorm prin gări, prin boscheți, în scări de bloc sau în spitale care îi externează pe tăcute, pentru că „nu are cine să-i ia”. Trăiesc din mila altora sau din tăcere.
Dar la Rădeni, lucrurile stau altfel. Aici, dintr-un vis devenit realitate, a crescut un proiect cum rar vezi în România. Peste 160 de oameni trăiesc astăzi la Casa Nicolae, în căsuțe simple, dar curate, încălzite, cu acces la hrană, tratament medical, igienă, și – cel mai important – la iubire. Da, iubire. Pentru că nimeni nu e primit cu suspiciune. Toți sunt întâmpinați cu un zâmbet și o întrebare simplă: „Ai nevoie de ajutor?”
Un proiect fără bani de la stat, dar cu sprijinul oamenilor
Casa Nicolae nu este o instituție publică. Nu aparține de primărie, nu are contracte cu statul, nu beneficiază de fonduri europene. Este un proiect pornit din inimă, din credință și din nevoia de a face bine, pus pe picioare de oameni simpli, dar extraordinari.
Și poate tocmai de aceea funcționează. Nu există birocrație, ci mobilizare. Nu există organigramă, ci empatie. Nu există salarii uriașe, ci voluntariat. Aici, fiecare ban donat merge acolo unde doare cel mai tare: la încălzire, la mâncare, la medicamente, la papuci pentru un bătrân desculț sau la o sobă pentru o mamă care plânge în tăcere.
Se construiesc căsuțe. Se repară suflete. Se salvează vieți.
Poveștile care nu încap în știri
Fiecare om care ajunge la Casa Nicolae aduce cu el o poveste greu de dus. Unii au fost dați afară din case de copii care i-au uitat. Alții au ieșit din spitale cu perfuzia încă în mână, pentru că patul lor era „prea scump”. Unii nu mai știu cum îi cheamă, alții nu mai știu de când n-au mâncat ultima oară ceva cald.
Dar aici, toți devin oameni. Li se oferă haine curate. Sunt duși la doctor. Sunt ajutați să-și refacă actele. Se roagă împreună, mănâncă împreună, trăiesc din nou în ritmul unei familii care îi acceptă fără condiții.
Fiecare zi, o luptă cu imposibilul
Casa Nicolae nu doarme niciodată. În fiecare dimineață, echipa de voluntari primește telefoane: „A mai apărut un caz…”, „O bătrână a fost găsită înfometată într-un garaj…”, „Un om a murit în frig, lângă oraș…”
Și, de fiecare dată, se face tot posibilul să mai fie ajutat încă unul. Să mai fie ridicată o căsuță. Să se mai împartă o masă caldă. Să se mai ofere o pătură, o speranță.
Dar resursele nu sunt nelimitate. Hrana se termină repede. Lemnele pentru se duc într-o săptămână. Medicamentele sunt scumpe. Iar lista celor care așteaptă este tot mai lungă.
Aici nu se salvează cifre. Se salvează oameni
Statul vorbește despre „persoane vulnerabile” în rapoarte. Casa Nicolae le privește în ochi. Le ascultă poveștile. Le mângâie mâinile. Le șterge lacrimile.
De aceea, acest proiect nu poate rămâne singur. Este o lecție pentru noi toți. Că România nu este pierdută. Că umanitatea nu a murit. Că, undeva într-un colț de țară, există oameni care aleg să dăruiască, fără să ceară nimic în schimb.
Casa Nicolae trăiește prin cei care aleg să nu întoarcă privirea
Fiecare pungă de făină donată. Fiecare pereche de încălțări. Fiecare 10 lei oferiți din suflet. Toate înseamnă un pas spre salvarea unui om real, cu o inimă care a fost zdrobită de viață și care poate învăța din nou să bată cu încredere.
Casa Nicolae este dovada că nu trebuie să fii ministru sau milionar ca să schimbi lumea. Trebuie doar să îți pese.
Cum poți ajuta și tu
Dacă ai ajuns cu inima până aici, poți merge mai departe cu fapta. Casa Nicolae are nevoie de:
-
Alimente neperisabile
-
Produse de igienă
-
Lemne de foc
-
Medicamente
-
Materiale de construcții
-
Haine groase, încălțăminte
-
Donații financiare pentru întreținerea celor peste 160 de suflete salvate
Un apel către sufletul tău
Într-o lume în care știrile trec repede și problemele par imposibile, Casa Nicolae rămâne un punct fix. Un loc unde speranța nu este un cuvânt gol, ci o realitate construită din bunătate, cărămidă cu cărămidă.
Alege să nu fii indiferent. Alege să ajuți. Alege să fii parte din cea mai frumoasă poveste scrisă azi, în România.
Casa Nicolae are nevoie de tine. Dar, mai ales, oamenii invizibili ai acestei țări au nevoie să nu-i mai uităm.
Link donatii: https://www.asociatia-happy.ro/campanii
